Nu prea mai apuc să fotografiez în ultima vreme. Din când în când iau însă aparatul cu mine în dojo. Cuvântul “dojo” e foarte interesant. Tradus din japoneza înseamna “loc de mers pe cale”. E un spaţiu sacru în care mergi pe calea artelor marţiale, indiferent de natura acesteia.

Fotografia cu Alexandra si Ioana a fost realizată cu două săptămâni înaintea Campionatului European de karate Kyokushin de la Baku, din Azerbaidjan, în cadrul unei pregatiri cu lotul naţional. Dojo-ul  în care ne antrenam e o fosta pivniţă de vinuri, cu forma specifică de tunel, un loc foarte interesant şi în acelaşi timp dificil de fotografiat din cauza luminii precare şi a reflexiilor. Ca să evit folosirea bliţurilor, am crescut sensibilitatea ISO la 800, iar cum aparatul meu nu e chiar unul de ultimă generaţie, asta se vede. Lucru care însă nu mă deranjează, dimpotrivă, începe să mă plictisească acurateţea noilor aparate digitale. Imaginea e realizată în spatele dojo-ului, în locul cel mai întunecat, în timpul unei reprize de luptă. Îmi place pentru că  are o anumită intensitate, specifică luptei, un anumit mister şi în acelaşi timp multă  feminitate şi delicateţe.